RSS

Utopia

17 Feb

Lumina asurzitoare ma loveste puternic. Geamul nu ma protejeaza cum as fi crezut eu. Nu am niciun sentiment de siguranta din cauza contrastului dintre imaginea mea a vremii de afara si a sunetului amintirilor mele comparate cu ceea ce-mi imaginez acum.

Parca am mai fost aici. Parca am un deja vu. E ciudat pentru ca acum realizez ca nu mi-am permis nici macar sa ma gandesc la asta in ultimul timp.

Imi doresc sa am timp sa ma gandesc. Ma sperie doar cand citesc ultima propozitie cu voce tare.

Sunt prins.

Muncesc pentru altii, muncesc pentru mine, ma gandesc la proiecte, ma gandesc la solutii, ma gandesc la bani, la chirie, la intretinere, la parinti, la iubita, la prieteni, la planuri de viitor, la filme, la carti, la evenimente, la iesiri, la datorii, la cate am de facut. Ma surprind cate o data gandindu-ma de ce sunt aici. Cateodata revin la cele de mai sus convins fiind ca acordand chiar si putin timp acestei intrebari, pierd timp important in care as putea sa fac altceva cu rezultate palpabile. Cateodata ma gandesc ca nimic nu are sens si nu conteaza. Sunt doar prins intr-un sistem.

Si ajung sa cred ca mi-e teama sa am timp sa ma gandesc.

Uneori imi pun intrebari referitoare la destin. Daca exista, gasesc coincidente care ma conduc dintr-un loc in altul, care imi ofera anumite experiente, anumite cunoasteri. Suficient incat sa cred ca totul se intampla cu un motiv. Si atunci, care e motivul?

Ireal este faptul ca vreau sa aflu atat de mult raspunsul la unele intrebari incat cateodata mi-e teama ca s-ar putea ca intr-o zi chiar sa-l aflu.

Cat de mult m-ar schimba acel raspuns? Daca imi va schimba total perceptia? Daca voi cadea in depresie afland ca tot ceea ce stiam pana atunci e gresit si trebuie sa o iau de la capat conformandu-ma noilor credinte?

Uneori ii invidiez pe cei ce au credinta oarba intr-un oarecare Dumnezeu. Ei nu sunt nevoiti sa isi puna aceste intrebari. Ei doar cred ca totul se intampla ori din cauza ori datorita cuiva. Nu au control asupra vietii lor. Ei doar cred. Si e simplu.

Si atunci de ce nu imi pun si eu credinta intr-o forta mai puternica decat mine? Pentru ca as ajunge sa o urasc. Daca vietile noastre sunt dictate de catre cineva mai puternic decat noi, de ce permite ca milioane de oameni sa moara de foame? Copii sa sufere. Razboaie sa se desfasoare. Daca chiar ar exista aceasta forta, ar insemna ca este malefica. Si ca noi suntem doar niste papusi puse aici pentru amuzamentul sau.

Utopia este realitatea pe care o distorsionam dupa bunul plac.

Lumea mea…

Lumina continua sa ma loveasca. Sau poate doar o accept ca pe o provocare din moment ce refuza sa trag draperia..

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 17 Februarie 2015 în De-ale mele

 

Etichete: , ,

Zi si tu acuma

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: