RSS

Din perspectiva unui angajat

22 Ian

Prin multitudinea de articole pe care le citesc zilnic, mi-a trecut prin fata ochilor si un titlu de vis: „Ce mai fac companiile pentru a-şi menţine angajaţii fericiţi?”🙂

Conceptul nu este deloc nou. In strainatate problema asta se pune din ce in ce mai mult, iar daca am cauta nasterea acestuia am descoperi ca inceputurile sunt deja vechi. NU in Romania insa! Niciodata in Romania!

Si-o sa fiu subiectiv pentru ca subiectul mi-e drag si n-as vrea sa-l patez cu reticenta voastra crezand ca vorbesc generalitati. Deci nu are legatura cu businessul, a devenit personal.

Cate companii din Romania isi pun problema daca angajatii lor sunt fericiti. Sau multumiti? Sau incearca sa le mentina zambetul pe buze atunci cand vin la serviciu? Nu stiu raspunsul si va invit pe fiecare sa comentati cu experiente personale. Eu tind sa cred ca 0.

La noi se iau decizii de genul „marim birourile, dar nu ne mutam temporar in alta parte” si ajungi sa lucrezi in vanzari, atentie, cu telefoane care suna nonstop, in timp ce pickumer-ul dezvolta o simfonie din Faust pe fundal. Dar ce dracu’… salariile-s prea mici ca sa-si permita sa-si dea demisia, daca vor comenta ii dau afara, lasa-i sa suporte, dai in puii mei. Been there, done that!

Nu conteaza ca-ti asumi responsabilitati suplimentare sau ca ai rezultate bune, as zice mai mult dar care dracu’ indici de performanta? Ce mariri? Ce promovari?

Niciodata nu e vina managementului. NICIODATA! Dar absolut NICIODATA!!! Ca sa fim clari. Intotdeauna unul dintre angajati va fi direct raspunzator. „Trebuie sa fie cineva vinovat, nu exista vina colectiva. Iar acela n-o sa fiu eu.” Am primit replica asta.

Recitind ceea ce tocmai am scris, mi se pare ca parca suna ca o refulare. Inseamna ca am fost eu prea ghinionist pana acum. Poate la voi totul e de vis.

In mintea mea de viitor antreprenor, imi imaginez ca as vrea sa tin aproape oamenii buni, oamenii mai buni ca mine. As vrea sa fie fericiti si sa vina la serviciu gandindu-se cum pot creste compania. E demonstrat ca oamenii au rezultate mult mai bune atunci cand alearga dupa recompense si nu atunci cand fug de bici. Dar uitati-va la tara asta…Am evoluat cumva? Dar stati…Statul nu exista. E doar o entitate. Inseamna atunci ca oamenii de aici sunt raul ce trebuie inlaturat si mai ales mentalitatile lor.

Ca o mica paranteza… pentru cei mai varstnici. Exista proasta impresie cum ca „pe vremea mea…” se facea scoala dom’le, nu ca acum. Pai hai sa ne uitam. Ce s-a schimbat? S-au schimbat materiile predate? Nuuu! S-a schimbat volumul de informatii? Nuuu! S-a schimbat proasta idee ca trebuie sa memorezi ca dobitocul niste chestii care n-au nicio legatura cu viata? Nuuu! S-au schimbat profesorii? Nu prea. Pai si atunci? Aaaa, ceea ce invatam nu prea ne ajuta in 2014. Si se presupune ca elevii care pleaca peste hotare ar trebui sa fie loviti subit de un puternic sentiment de patriotism si loialitate fata de tara si sa se intoarca inapoi? :)))))))))) Sa revenim la realitate. Oare ce vor mai fura parlamentarii daca pleaca toti romanii? E o idee total neplauzibila, dar de amorul imaginatiei, ma gandesc la asta. Ca daca vin alte natii s-ar putea sa-i impuste pe toti si sa se termine jucaria.

Revenind… As mai adauga ca e si vina angajatilor care accepta foarte multe chestii si sunt foarte naivi. Pentru ca ar trebui ca atunci cand angajatorul cere, sa punem conditii. Fac asta pentru suma aia de bani. Ma vrei si sambata? Nu vreau, n-am in contract. Motiveaza-ma. „Pai da, dar stii, nu o ducem prea bine si…” Dar nu-mi pasa! Nu e compania mamei mele. Da-mi actiuni la ea si o sa vin sa lucrez mai mult pentru ca e si compania mea atunci. Sau macar o parte din ea. Desigur, sunt un pic exagerat acum poate, dar vreau sa subliniez ca flexibilitatea ar trebui sa vina din partea ambelor parti, nu ca angajatorul sa ordone si angajatul sa presteze.

Ma bucur pentru mine ca acum o duc mai bine. Dar imi pare rau ca traiesc intr-o tara in care nimanui nu-i pasa, las-o ca merge asa si ca am ajuns nici sa nu mai spunem ce ne doare pentru ca nu ne permitem tratamentul. Si multi profita de astea, arza-i-ar focu’ sa-i arza Jeane !

Vom evolua cand nu va mai fi loc sa involuam si nu vom mai avea alternativa.

 
6 comentarii

Scris de pe 22 Ianuarie 2014 în Afaceri

 

Etichete: , , , ,

6 responses to “Din perspectiva unui angajat

  1. vivi

    22 Ianuarie 2014 at 6:29 pm

    Atata timp cat agajatul accepta sa lucreze pe salariul minim pe economie, nu cred ca este vina angajatorului,angajatul are libertatea de a alege ce este bun pentru el,daca el accepta inseamna ca aia este puterea lui in momentul respectiv.Nu il retine nimeni sa lucreze pe 1000,2000 sau 10000 de euro.SUCCES TUTUROR ANGAJATILOR !

     
  2. Me

    23 Ianuarie 2014 at 9:38 am

    Angajati fericiti? Multumiti? Unde? Suntem o tara a extremelor din pacate…Pe de o parte salariile mici si conditiile de munca ce lasa de dorit in niciun caz nu fac pe nimeni fericit. Dar din cate se observa suntem nevoiti sa muncim si pe salarii de nimic pentru ca de’…trebuie sa si mancam iar Romania este din ce in ce mai scumpa. Si nu ne putem razvrati pentru ca aici intervin sefii, cei cu pozitie, cei cu functii „mari” care la randul lor se declara NEMULTUMITI, NEFERICITI in ciuda faptului ca au castiguri ce le permit n vacante in Dubai, n case si apartamente, masini scumpe etc. Iar acestia se afla la cealalta extrema…de’ omul nu este niciodata multumit si apoi..ce conteaza ca maturatorul de pe strada nu are ce manca? Eu sunt sefu’ si mi se cuvine totul!
    Nu stiu daca este cineva de acord cu mine dar asta imi este opinia si nu stiu daca o poate schimba cineva indiferent cu cate argumente ar veni…realitatea este cruda!
    Daca tie iti merge mai bine acum, nu pot decat sa ma bucur pentru asta. Si sper sa existe din ce in ce mai multe situatii de genul…dar…una este visul, alta este realitatea.

     
    • Mircea Colceag

      23 Ianuarie 2014 at 10:29 am

      Eu cred ca fiecare angajat are dreptul sa se razvrateasca daca lucrurile nu-i convin. Dar ca sa poata sa stea la masa negocierilor trebuie sa aiba inteligenta si neaparat ceva de oferit. Nu poti sa ceri mai mult doar pentru ca stii tu ca altii castiga mai mult. Trebuie sa demonstrezi si ca meriti. Problema la angajator e ca daca ii demonstrezi ca meriti apoi te ameninta ca te da afara si atunci trebuie sa ai o alta optiune viabila, doar in caz ca. Lucrurile nu sunt deloc simple si sunt probleme de ambele parti, dar desi angajatorul are muuulte probleme si am scris despre o parte din ele si angajatul are nevoie de o maturizare si sa invete sa mai spuna si nu. Uneori poate chiar si din principiu. Pentru ca daca se creaza un precedent cineva il va urma la un moment dat. Si poate lucrurile vor evolua.

       
  3. Me

    23 Ianuarie 2014 at 11:38 am

    Si daca acea optiune viabila nu exista (sa recunoastem ca sunt destul de putine in vremurile in care traim) ce este de facut? Sunt oameni care au dovedit ceea ce pot si care au multe de oferit doar ca nu sunt apreciati la justa lor valoare…si? Daca nu au alte optiuni? Continua asa pana vor aparea altele noi…si cum optiunile nu apar de pe o zi pe alta…este de asteptat si indurat multe.
    Sunt multe de adaugat si oricum situatia nu se va schimba in niciun fel.
    Si avem si opinii diferite :))

     
    • Mircea Colceag

      23 Ianuarie 2014 at 12:33 pm

      Nu cred ca nu exista optiuni. Dar pentru asta trebuie sa fii dispus sa pleci oricand, sa faci orice schimbare e necesara, sa faci sacrificii si sa nu iti fie teama. La un moment dat cineva va aprecia munca ta. Dar chiar daca nu esti rasplatita suficient, chiar daca nu esti promovata, nu trebuie sa reduci valoarea muncii tale. Nu exista alta optiune decat succesul, in mintea mea. Si am pana acum cel putin 6 esecuri la activ. Si optiuni n. Oportunitatile apar atunci cand le cauti. Si atunci cand le gasesti, actionezi. Indiferent cat de greu e. Pentru ca daca ramai in zona de confort si nu esti dispusa sa te muti, sa cauti in alta parte si vrei toate conforturile, dar sa pice si din cer oportunitatea, asta nu se va intampla niciodata. Cat de mult vrei ca viata ta sa se schimbe? Mult? Ce ai facut pana acum pentru asta? Cate planuri ai schitat pe hartie? La cate joburi ai aplicat? Cum ai incercat sa iesi in evidenta? Ce alte lucruri mai stii sa faci? Ce ti-ar placea sa faci? Cum vrei sa arate viata? Unde te vezi peste 3 ani? Cate carti ai citit in ultimul timp? Ce se intampla in zona ta de activitate? Esti la curent cu tot ceea ce se intampla? Care sunt primii 5 competitori ai firmei pentru care lucrezi? Care sunt salariile din domeniu? Daca iti raspunzi la toate intrebarile astea pe hartie, eu nu cred ca nu o sa vezi un model sau o oportunitate sau nu-ti va veni macar o idee ca sa stii ce ai de facut. Pe urma e greu. Ca tre sa actionezi. Si tre sa fii dispus sa iesi din zona de confort si sa fii acolo unde trebuie si unde vrei sa fii si nu acolo unde esti.

       
  4. Me

    23 Ianuarie 2014 at 2:29 pm

    Asta depinde de personalitatea fiecaruia si de dorinta de a se afirma in viata, indiferent de domeniul in care lucreaza. Eu totusi raman cu speranta ca se va schimba ceva in bine, imi continui activitatea in domeniul in care lucrez acum dar continui si cautarile de noi oportunitati si poate vreodata voi avea puterea sa ma „razvratesc”.
    Mult succes!

     

Zi si tu acuma

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: