RSS

Romania fara trenuri Intercity. Incompetenta sau doar furt calificat?

Sine tren

Se pare ca in Romania, singurele trenuri cu care se mai poate circula la aceasta ora, sunt doar Regio si InterRegio. Adica defunctele “Personal” si “Rapid”, daca nu gresesc. Sau Foarte Incet si Incet. De altfel singurele viteze cu care poate merge o companie in care are nasul varat statul. Si avem norocul ca lucrurile sa mearga inainte, chiar daca vorbim de viteza melcului, pentru simplul fapt ca discutam despre niste mijloace de transport. Pentru ca altfel, probabil ar fi trebuit sa luam in calcul si regresul vorbind totusi despre o companie a statului.

Un scurt articol despre asta, care mie mi-a placut mult, gasiti la nwradu. Ideea din articol care mi-a placut cel mai mult este:

“Pentru a se numi tren intercity, un regulament european cere ca viteza medie de deplasare să fie de 60 km/h. Cum asta nu se întâmplă în România, trenurile respective nu mai pot fi numite Intercity. De multă vreme n-am mai auzit ceva atât de amuzant; uneori realitatea bate Times New Roman-ul.”

Mai multe informatii gasiti aici. De unde eu as sublinia doar primul comentariu de sub articol:

“daca s-ar circula in toata tara cum se circula intre Ploiesti si Bucuresti, ar fi ok, cu un interregio faci 60 km in 40-45 min, deoarece calea ferata este buna, trenul circuland si cu peste 80 km/h”

Ooooo, LASER, frate!!! :)) In 2015, cu tehnologia pe care o avem la indemana ieri, sa te bucuri ca pe unele portiuni trenul circula cu, IATA!!! chiar peste 80 km/h, mi se pare extrem de trist.

Nu plang de mila nicidecum CFR-ul, de altfel, chiar sper sa dispara si sa ramana in loc companii private. Singura intrebare pe care o am eu in subiectul asta este urmatoarea:

Bucuresti Nord – Ploiesti Vest

Regio: Durata parcurs – 72 minute, pret 7.5 RON

InterRegio: Durata parcurs – 42 minute, pret 18.5 RON.

Sa facem un calcul simplu: daca merg cu IR economisesc 71% din timp. Daca as lua acest procent si l-as adauga la pretul unui Regio, as ajunge la 12.82 RON. Sa presupunem ca nu vorbim doar despre timp si ca avem si conditii mai bune in IR decat in R (desi eu nu le-am vazut) si in loc sa facem calcule de genul asta, doar dublam pretul si rezulta 7.5 RON * 2 = 15 RON. Si atunci de ce costa IR 18.5 RON? Cum se justifica aceasta diferenta de pret?

Sursa imagine: www . crimetime . ro

 
Lăsați un comentariu

Posted by pe 20 februarie 2015 în Diverse

 

Etichete: , , , , , , ,

Utopia

Lumina asurzitoare ma loveste puternic. Geamul nu ma protejeaza cum as fi crezut eu. Nu am niciun sentiment de siguranta din cauza contrastului dintre imaginea mea a vremii de afara si a sunetului amintirilor mele comparate cu ceea ce-mi imaginez acum.

Parca am mai fost aici. Parca am un deja vu. E ciudat pentru ca acum realizez ca nu mi-am permis nici macar sa ma gandesc la asta in ultimul timp.

Imi doresc sa am timp sa ma gandesc. Ma sperie doar cand citesc ultima propozitie cu voce tare.

Sunt prins.

Muncesc pentru altii, muncesc pentru mine, ma gandesc la proiecte, ma gandesc la solutii, ma gandesc la bani, la chirie, la intretinere, la parinti, la iubita, la prieteni, la planuri de viitor, la filme, la carti, la evenimente, la iesiri, la datorii, la cate am de facut. Ma surprind cate o data gandindu-ma de ce sunt aici. Cateodata revin la cele de mai sus convins fiind ca acordand chiar si putin timp acestei intrebari, pierd timp important in care as putea sa fac altceva cu rezultate palpabile. Cateodata ma gandesc ca nimic nu are sens si nu conteaza. Sunt doar prins intr-un sistem.

Si ajung sa cred ca mi-e teama sa am timp sa ma gandesc.

Uneori imi pun intrebari referitoare la destin. Daca exista, gasesc coincidente care ma conduc dintr-un loc in altul, care imi ofera anumite experiente, anumite cunoasteri. Suficient incat sa cred ca totul se intampla cu un motiv. Si atunci, care e motivul?

Ireal este faptul ca vreau sa aflu atat de mult raspunsul la unele intrebari incat cateodata mi-e teama ca s-ar putea ca intr-o zi chiar sa-l aflu.

Cat de mult m-ar schimba acel raspuns? Daca imi va schimba total perceptia? Daca voi cadea in depresie afland ca tot ceea ce stiam pana atunci e gresit si trebuie sa o iau de la capat conformandu-ma noilor credinte?

Uneori ii invidiez pe cei ce au credinta oarba intr-un oarecare Dumnezeu. Ei nu sunt nevoiti sa isi puna aceste intrebari. Ei doar cred ca totul se intampla ori din cauza ori datorita cuiva. Nu au control asupra vietii lor. Ei doar cred. Si e simplu.

Si atunci de ce nu imi pun si eu credinta intr-o forta mai puternica decat mine? Pentru ca as ajunge sa o urasc. Daca vietile noastre sunt dictate de catre cineva mai puternic decat noi, de ce permite ca milioane de oameni sa moara de foame? Copii sa sufere. Razboaie sa se desfasoare. Daca chiar ar exista aceasta forta, ar insemna ca este malefica. Si ca noi suntem doar niste papusi puse aici pentru amuzamentul sau.

Utopia este realitatea pe care o distorsionam dupa bunul plac.

Lumea mea…

Lumina continua sa ma loveasca. Sau poate doar o accept ca pe o provocare din moment ce refuza sa trag draperia..

 
Lăsați un comentariu

Posted by pe 17 februarie 2015 în De-ale mele

 

Etichete: , ,

IMASHON.COM – un nou site de WallPapers. (P)

De curând, m-am apucat de un site de WallPapers. În timpul liber mă ocup de el pentru că il consider a fi un HOBBY acest lucru. Sunt conştient că lumea caută în fiecare zi imagini pe Google. Dacă pot să le fiu de ajutor, o fac cu plăcere.

Adresa de la site este aceasta: http://www.imashon.com/. Nu trebuie să vă faceţi cont pentru a descărca imaginile.

Categorii pe care le-am abordat: filme, seriale, serii TV, show-uri, moto, auto, anime, natură, flori, artistice, pc-uri, oraşe, jocuri, sport, vintage, etc.

Aveţi şi un buto de Download pentru fiecare imagini. Nu trebuie să accesaţi imaginea într-un nou tab, iar ulterior să o salvaţu cu Save As.

Imaginile sunt de calitate şi pot fi folosite pentru Desktop, telefoane, tablete, laptop-uri, etc.

De asemenea, puteţi urmări cele mai spectaculoase imagini pe pagina de Facebook a site-ului.

Puteţi solicita un drept pentru a uploada imagini pe site-ul de WallPapers creat recent.

 

 
Lăsați un comentariu

Posted by pe 18 decembrie 2014 în De prin net

 

Etichete: , ,

Ganduri de final de an

Hope

Eram intr-o stare de analiza aseara si ma uitam pe facebook-ul meu si pe blog la ceea ce spuneam acum 4 ani. Postari, articole, lucruri spuse, cum imi dadeam like singur la ceea ce puneam pe facebook :)) Mi se pare amuzant acum si mi se par niste dovezi de imaturitate. Sigur, acum trec prin filtrul de la aproape 24 de ani, iar diferenta de timp dintre acum si atunci cumuleaza experiente, stari, informatii, discutii, dezbateri, lucruri, care atat luate singular dar si impreuna sau macar incrucisate, m-au schimbat, m-au maturizat, m-au facut sa vad erori si sa le corectez. Incerc sa evit sa invoc cliseuri pentru ca articolul asta este, pentru mine cel putin, despre evolutie si despre constientizarea status quo-lui ca schimbarea incepe cu tine si cu lucrurile pe care le faci tu ca sa gasesti “mai bine”, “mai frumos” in fragmentul tau de lume.

Sunt sigur ca daca n-as fi ales sa inteleg ca am anumite probleme, n-as fi putut sa le rezolv sau sa le ameliorez. Pentru ca daca alegi negarea in detrimentul acceptarii ca ai anumite probleme, doar eviti si amani rezolvarea. Problema in sine nu dispare nici dupa o zi, nici dupa o luna, nici dupa un an. Poate doar se accentueaza.

Observ azi ca sunt mult mai preocupat de cei care ma inconjoara, de problemele lor, mai preocupat de politica, de probleme sociale, mai preocupat de solutii in loc sa aleg sa ignor. Incerc in primul rand sa fiu sincer cu mine si stiu ca as fi putut sa ma descurc mult mai bine in diverse probleme ivite de-a lungul timpului. Dar experienta si educatia in sensul asta are si ea un cost. Si spun toate astea fara sa incerc sa ma ridic deasupra altora in ideea in care eu as fi mai evoluat. Ar fi o prostie inimaginabila din partea mea. Pentru ca nu ar fi adevarul si pentru ca m-ar duce pe o panta care m-ar costa mult mai mult.

Din copilul care voia sa schimbe lumea dar era inarmat doar cu idei, azi incerc si ma straduiesc sa devin barbatul care incearca sa schimbe cate un lucru care nu functioneaza cum trebuie, dar pe rand. Si e inarmat cu informatii, planuri sustenabile si multa rabdare. Mai multa rabdare decat ma credeam capabil. Se pare ca intr-adevar limitarea era doar o bariera mentala setata de mine, nu un adevar.

Mi s-a spus in ultimul timp ca nu mai sunt la fel de sociabil poate, sau ca nu ma deschid destul de mult, nu vorbesc despre mine, despre ceea ce fac, la ce lucrez. Asta pentru ca intr-un final am realizat ca e mai bine sa taci, sa faci si apoi sa vorbesti. Sau cel mai bine, lasa lucrurile sa vorbeasca de la sine.

Articolul are acest titlu pentru ca ne indreptam spre finalul anului si fiecare isi face propria balanta si planuri pentru anul urmator, dar si pentru ca este posibil ca acest articol sa fie printre ultimile publicate pe aceasta platforma. Dupa 4 ani, ma mut in casa noua: MIRCEACOLCEAG.RO . Se lucreaza le site si in curand va fi online. Imi dau seama acum, ca atunci cand m-am apucat sa scriu, nu aveam atat de multe de comunicat, articolele nu aveau impactul pe care mi-l doream pentru ca nu stiam sa comunic atat de bine si nu aduceam mereu valoare textelor pe care le publicam. Acest lucru se va schimba si desi vor fi articole mai rare, vreau sa aduca plus valoare pentru cei care le citesc.

Finalizez cu STAY TUNED, lucruri faine se vor intampla si fiind totusi sambata, va las cu aceasta piesa:

 

Sursa imagine: http://alifetimeofwisdom.com/category/hope/

 

 
2 comentarii

Posted by pe 22 noiembrie 2014 în Personal

 

Etichete: , , , ,

Alegeri si alegeri

Buna ziua si bine v-am regasit dragii mei, cineva spera ca am ramas fara idei? Ca sa incepem intr-un ton flegmatic :D.

Dupa cum stiti, maine trebuie sa mergem la vot. TOTI. TREBUIE sa mergem la vot! Trebuie sa mergem si sa spunem clar si raspicat ca ne dorim o schimbare. De-asta am toata speranta ca nu il veti vota pe Ponta. Sau cel putin nu il veti vota pe cel care a spus ca nu va candida niciodata, iar acum candideaza, cel care ne-a demonstrat de nenumarate ori ca i se falfaie de noi, fara ca macar sa aveti vreun motiv pe care eu, desi nu l-as intelege, l-as respecta.

VREAU sa luptam pentru noi, pentru iubitele care ne incalzesc patul, pentru copiii nostri ce vor veni in viitor.

Vreau o schimbare, VREAU sa scap de dobitocii indoctrinati cu ideile comunismului, vreau sa nu mai fie aceeasi ceata de curve, masculine sau feminine care raman in continuare acolo prin relatii (de orice natura). Vreau sa fiu respectat ca om in tara mea. M-am saturat sa fiu mintit.

Eu il sustin pe Iohannis. Tocmai pentru ca este neamt. Pentru ce a facut din Sibiu. Pentru ca el mi se pare o schimbare. Pentru ca toata lumea arunca cu jeg in el pentru ca are 6 case. Poate avea si 15. Eu daca fac in 15 ani 10 milioane de euro, inseamna ca i-am facut ilegal? M-am saturat de acest idiot patriotism cu “mai bine cu hotii nostri, decat sa avem curajul sa facem o schimbare reala”. Pentru ca de-aia nu evoluam.

Imi place Romania, nu-mi plac toti romanii, dar dragi pensionari, atat eu cat si foarte multi tineri ca mine, ne gandim serios sa plecam daca in tara asta nu se va produce o schimbare.

Si ganditi-va ca acea galeata o folositi o perioada. Dar pensia nu o plateste statul. O platim noi, cei care muncim legal si platim taxe. Si daca noi plecam, pula taxe, pula pensii. E simplu. Si n-am de ce sa raman aici ca sa traiesc ca un caine, pentru ca singura datorie pe care o am fata de batrani este fata de familia mea. Pe care o pot ajuta mult mai bine singur.

Ne vedem la urne!

 

 
9 comentarii

Posted by pe 1 noiembrie 2014 în Parerea mea

 

Etichete: , , , , , ,

Experienta Alitalia. Partea I – Bucuresti – Napoli

Acesta nu este un blog de travel si sincer nici nu stiu cum ar trebui sa scriu acest articol, dar o sa incerc sa ma rezum strict la experiente si fapte.

Am fost plecat in Italia 12 zile in concediu.

Compania ALITALIA. Biletele tur-retur au fost cumparate cu aproximativ o saptamana inainte de plecare . Plecarea insemnand pe 1 august. Ambele calatorii erau cu escala.

Primul a fost Bucuresti – Roma, iar de la Roma la Napoli. Ar fi trebuit sa plece din Bucuresti la 19:00, dar a avut intarziere si a plecat la 20:00. Lucru care a dus la pierderea avionului de legatura. Aici a inceput frumusetea. Nestiind cu cine trebuie sa vorbesc m-am dus la un ghiseu. De la acel ghiseu am fost sfatuit sa ma duc la un alt ghiseu unde erau reprezentantii Alitalia. Reprezentantii de acolo m-au trimis la un alt ghiseu la informatii. Din ce intelegeam din cearta celorlalti calatori care au pierdut acelasi avion ca si mine, am inteles ca acolo li se schimba biletul cu altul la un zbor din dupa-amiaza zilei urmatoare. Lucru pe care eu nu-l voiam pentru ca trebuia sa fiu in Napoli in noaptea aceea, la ora 6 dimineata urmand sa plec pe o insula. Deoarece nu m-ar fi ajutat sa stau la coada respectiva, m-am dus la o domnisoara, reprezentant Alitalia care vorbea cu o alta calatoare in apropierea mea. Dupa ce i-am explicat problema mea si i-am spus ca am nevoie doar de bagaj si sa intreb daca imi pot fi returnati banii pe acel bilet (i-am explicat vreo 3 minute) singurul lucru pe care mi l-a spus a fost ca “trebuie sa stati la coada”. Sa-i mai explic o data? N-avea sens.

Intre timp am rezolvat problema cu transportul pana in Napoli in acea noapte pentru ca venea cineva sa ma ia cu masina. Deci era clar, aveam nevoie doar de bagajul meu si sa intreb de banii pentru biletul nefolosit. M-am dus la bagaje pierdute. La fel, am stat la coada. Cand a venit randul meu, i-am dat buletinul tipului de acolo si voiam sa incep sa-i povestesc problema mea. A luat buletinul si s-a dus intr-un birou. Unde a stat vreo 5 minute. Nu scosese niciun cuvant pana atunci. Nici “buna seara”, nimic. Cat l-am asteptat pe tip, a aparut o domnisoara plangand cu un copil mic in brate. Cand a venit tipul, domnisoara l-a intrebat ceva in italiana. I-a spus ca eu sunt la rand. I-am spus ca nu-i nicio problema, poate sa o ajute pe domnisoara intai, oricum eu nu ma grabeam, mai aveam de asteptat vreo 2 ore pana ajungea prietena sa ma ia cu masina. Nu vreti sa stiti ce privire mi-a aruncat pentru ca nu i-am respectat coada.

A incercat domnisoara sa-i explice problema, a trimis-o in alta parte. Domnisoara i-a zis ca a fost deja acolo unde o trimite respectivul si cei de acolo au trimis-o unde era acum. N-avea cu cine sa se inteleaga. I-a spus tipului ca o sa faca plangere la Alitalia pentru ca isi bat joc de clienti. L-a durut in fund.

A ajuns din nou la mine si i-am explicat frumos: “Buna seara, numele meu e Mircea Colceag, am luat zborul Bucuresti – Roma si de aici trebuia sa prind legatura catre Napoli, dar din cauza faptului ca avionul a avut intarziere de o ora, am pierdut acea legatura. Stiu ca se poate sa ma cazati la un hotel si sa-mi dati un bilet pentru un zbor de maine, dar pe mine nu ma ajuta pentru ca trebuie sa fiu in Napoli in noaptea asta. Am rezolvat problema asta, am nevoie doar de bagajul meu si sa-mi spuneti daca pot sa-mi primesc banii inapoi pentru biletul pe care nu l-am folosit, evident nu din vina mea”.

Tipul: “Putem sa va cazam in noaptea asta la un hotel si sa va oferim un bilet pentru zborul de maine. Nu e nicio problema. Alitalia plateste atat cina, cazarea si micul dejun si va schimba si biletul :)”.

Eu: “Multumesc, dar tocmai v-am explicat ca pe mine personal nu ma ajuta aceasta varianta pentru ca eu trebuie sa fiu in Napoli IN NOAPTEA ASTA! :)”

El: “Deci nu vreti sa mai zburati maine la Napoli?”

Eu: “NU, nu vreau sa zbor maine la Napoli. Spuneti-mi, va rog, unde imi pot gasi bagajul si ma descurc dupa :)”

Va jur, ca ma simteam fix ca Adi Despot cu “3 in pula mea!!! “, cand ii explici omului o chestie, dar nu intelege orice ai face. Sau nu putea sa inteleaga cum de ii refuz eu, un jeg de roman, cazarea si mancarea unei companii atat de marinimoase.

El: “Pai se pare ca bagajul dumneavoastra a fost pierdut. Ne pare rau. Puteti sa ne dati o adresa unde sa-l trimitem maine?”

Eu: “Nu stiu adresa prietenei mele ca sa v-o pot da, dar si daca as sti care este, il trimiteti degeaba acolo, pentru ca eu nu voi fi acolo maine, deci nu va avea cine sa-l ia. Si nu stiu nici adresa unde o sa stau pe respectiva insula, dar si daca v-as da-o, cel mai probabil nu o sa trimita nimeni bagajul pe insula respectiva”.

El: “Deci nu aveti unde sa stati in Italia?” – La faza asta deja m-a catalogat cersetor care urmeaza sa stea pe sub poduri la cersit. Va zic, privirea a spus totul.

Eu: “Ba da, am. Dar nu stiu adresa. Si daca as sti adresa, nu puteti trimite bagajul acolo pentru ca nu o sa fie NIMENI acolo ca sa-l ridice. Plus ca eu am nevoie de el in seara asta pentru ca toate lucrurile mele sunt in bagaj!”

El: “Din pacate bagajul dumneavoastra a fost pierdut asa cum am spus si momentan nu stim unde se afla. Poate sa fie la Bucuresti, Roma sau Napoli. N-am de unde sa stiu asta. Vreti sa asteptati 2 ore in aeroport? Mai bine imi dati o adresa :)”

Eu: “Haideti sa o luam logic. Daca eu am zburat din Bucuresti si am ajuns la Roma, bagajul nu poate fi la Bucuresti, pentru ca a fost in acelasi avion ca si mine, corect? Eu daca nu am mai plecat de la Roma la Napoli, nu aveau cum sa imbarce bagajul fara mine, daca eu nu am facut check-in-ul, corect? Pai si nu inseamna ca bagajul trebuie sa fie aici, la Roma?!!”

El: “Imi pare rau, dar asa cum v-am spus, bagajul dumneavoastra ar putea fi oriunde.”

Eu: “Referitor la banii pe biletul nefolosit imi puteti da o informatie?”

El: “Nu, trebuie sa intrebati in alta parte.”

I-am multumit si i-am cerut buletinul. Mi l-a aruncat in scarba pe biroul ala de la informatii. M-am oprit o secunda pana sa-l iau si voiam sa-i zic ceva de morti, dar ma gandeam ca roman fiind la Roma, Italia, s-ar putea sa ma ia securitatea. Am plecat.

Dupa vreo 4 ore de asteptare in aeroport, timp in care am fost rugat sa inteleg ca dureaza atat de mult pentru ca lucreaza o singura persoana la bagaje in noaptea aia, mi-am recuperat bagajul. Era acolo. Ce surpriza. Sau ce noroc pe mine, ca logic putea sa fie oriunde,nu? Chiar si in Uzbekistan.

Va urma.

 

 
Lăsați un comentariu

Posted by pe 16 august 2014 în Calatorii

 

Etichete: , , , ,

Mecanică auto: sistemul de pornire la automobile.

În cazul în care la acţionarea demarorului se constată că arborele cotot al motorului nu este antrenat deloc sau este rotit cu o turaţie mai mică de 100-150 minut la -1, înseamnă că starea tehnică a sistemului de pornire este minată de una din următoarele cauze: baterie descărcată sau defectă, conexiuni imprefecte, contact general deranjat sau demaror defect. În lipsa unui voltmetru cu furcă, pentru verificarea bateriei se conectează un bec de control la bornele acestea: dacă becul abia se aprinde sau dacă atunci când se aprind farurile lumina sa scade obiecţionabil, înseamnă că bateria nu este în stare tehnică corespunzătoare. În acelaşi scop se poate folosi şi claxonul; un sunet al acestuia lipsit de intensitate este dovada unei baterii descărcate.

La instalaţiile de aprindere ale căror bobine sunt prevăzute cu rezistenţă adiţională, este eventual posibilă pornirea motorului cu bateria descărcată, scurtscircuitând această rezistenţă cu ajutorul unui conductor.

În cazul defectării bateriei sau descărcării sale excesive, motorul poate fi pornit cu ajutorul unui alt vehicul a cărui baterie este bună. Pentru aceasta se plasează maşinile astfel încât bateriile să se găsească la cea mai mică distanţă posibilă. Cu un cablu de grosime corespunzătoare se uneşte „masa” unui automobil cu a celuilalt şi cu un al doilea contactele demaroarelor, după care, cu demarorul sau cu ajutorul manivelei, se porneşte motorul a cărui baterie este descărcată. După pornire se înlătură cablurile iar turaţia se menţine la un nivel mai ridicat, pentru ca bateria defectă să se încarce întrucâtva.

Dacă se constată că bateria este bună se trece la etapa următoare în care se verifică conexiunile, şi anume: bornele bateriei, legătura cablului de masă, conexiunile demarorului. Verificarea se poate face cel mai convingător cu un voltmetru; căderea de tensiune pe o conexiune nu trebuie să depăşească 0,1-0,2 Volts. Dacă nu există voltmetru, se desfac uşor piuliţele sau şuruburile conexiunilor şi se mişcă capetele cablurilor în ambele sensuri refăcând apoi legătura, când se încearcă să se evite demontarea completă a conexiunii şi curăţirea ei. Dacă la aceasta se adaugă verificarea stării cablajelor, se completează astfel operaţiunile de control ale legăturilor electrice.

Este posibil ca nici acum demarorul să nu devină activ şi atunci defectul trebuie căutat la contactul aprinderii (blocul cheii de contact) care va fi scurtcircuitat. Situaţia se complică dacă şi acum demarorul rămâne inert, deoarece efectul se află localizat chiar în structura sa, defectele putând fi de natură electrică sau mecanică.

Un prim defect care poate exista se manifestă prin lipsa oricărei reacţii a instalaţiei de pornire când se acţionează cheia de contact. O situaţie diferită apare atunci când, la acţionarea instalaţiei de pornire prin cheia de contact, în demaror se aude un zgomot metalic asemănător unei lovituri. În acest caz defecţiunea trebuie căutată la releul de pornire sau chiar în motorul demarorului.

Dacă doriţi să citiţi mai multe subiecte utile din acest domeniu, puteţi vizita site-ul autorului printr-un click aici. Site-ul este dedicat legislaţiei rutiere şi dispune de chestionare auto DRPCIV. Elevii şcolilor de şiferi se pot pregăti pentru examen eficient.

 
Lăsați un comentariu

Posted by pe 13 august 2014 în Masini

 

Etichete: , , , , ,

 
Urmărește

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 808 other followers